Prietenul adevărat

“Prietenul adevărat iubeşte oricând şi în nenorocire ajunge ca un frate” (Proverbe 17:17)

Eşti tu un prieten adevarat? Aş fi eu umărul pe care se pot sprijinii prietenii mei nu numai în bucurii, distracţie, glume, petreceri, ieşiri în oraş ci şi în probleme, necazuri, greutăţi, diferite lucruri pe care ar trebui să le suferim alături de prietenii noştri sau chiar în locul lor; să le fim aproape şi atunci când sunt dispreţuiţi, când auzi pe câte unii: “Wai bah, tu cu ciudatu ăsta umbli, uită-te la el că-şi trage pantalonii până-n grumaz şi are tenişi de agricultor în picioare...” şi câte alte lucruri de genul acesta.

Cu toţii am vrea să avem prieteni adevăraţi care să fie alături de noi cu care să ne împărtăşim secretele care să ne ajute în probleme. Însă pentru aceasta trebuie noi înşine să fim prieteni adevăraţi. Dacă vrei să fi un prieten adevărat şi dacă vrei să ai prieteni adevăraţi sunt câteva lucruri de care trebuie să ţi seama: în primul rând trebuie să fi preocupat de ceilalţi, să te opreşti din concentrarea asupra propriei persoane şi să-ţi manifeşti interes pentru cei din jur să te gândeşti cum ai putea să-i faci mai bucuroşi şi mai fericiţi. Trebuie să fi tu însuţi bucuros şi plin de optimism. Un alt lucru e să fi loial.

Mulţi oameni, mai ales tinerii, nu au curajul să rămână alături de un prieten mai ales dacă acesta este marginalizat sau ridiculizat de grup.

Un prieten loial nu-şi bârfeşte prietenul nu aruncă cu vorba şi nu ţine seama de defectele care le are. Toţi avem defecte şi lucruri care îi deranjeaza pe alţii şi despre care noi poate nu ne dăm seama. Cine caută un prieten perfect, rămâne fără prieteni.

O altă chestie e să fi sincer (autentic) să te comporţi aşa cum eşti, să nu porţi o mască şi să arăţi că tu defapt ai fi altcineva. Întotdeauna prietenii adevăraţi vor fi în preajma celor ce nu sunt cu două feţe.

Alege-ţi prietenii cu înţelepciune; Solomon a spus că „tovărăşiile rele strică obiceiurile bune”. Dacă umbli cu anturaje care o duc din păcat în păcat să nu te miri dacă ajungi şi tu aşa.

Iar chestia esenţială e să nu-ţi fie frică să le spui prietenilor despre Hristos, chiar dacă aceştia te vor lua peste picior şi îşi vor schimba părerea despre tine, nu uita, dacă ţii cu adevărat la prietenii tăi vei vrea ca aceştia să nu fie numai în viaţa asta de pe pământ cu tine ci şi în viaţa eternă. Nu uita, Hristos a zis: “Cine se va ruşina de mine înaintea oamenilor, mă voi ruşina şi Eu înaintea Tatălui”. Gândeşte-te numai că prietenul tău cel mai bun ar muri aşa brusc şi dintrodată şi ar ajunge în iad, iar tu ai fi fost singurul credincios care l-a cunoscut... Cum te vei simţi să-ţi zică: ”Eustache! Mi-ai zis că îmi eşti prieten adevărat, de ce niciodată nu mi-ai spus de relaţia ta cu Isus, de lumea de după moarte, ca să pot să fiu şi eu salvat!” - eu unul mai bine mi-aş mai rupe odată clavicula de cât să trăiesc aşa ceva.

Încă o treabă, nu lua aceste lucruri care ţi le-am scris la vrăjeală, ştiu că sunt scrise mai din ciocan, dar să ştii că acestea te vor ajuta să fi un prieten, nu o cunoştiinţă, o umplutură de timp liber, ci un prieten adevărat!