sâmbătă, 8 noiembrie 2008

Să-i descoperim pe cei ce ne încălzesc sufletul...


O definiţie a prieteniei nu poate fi redată în cuvinte ... este, după părerea mea, ceva de care avem nevoie, ceva care ne înveseleşte zilele, ne poartă pe calea cunoaşterii şi în lipsa ei ne simţim pustiiţi chiar dacă uneori nu ştim că acesta e motivul. Dar nici asta nu e o definiţie completă.

Credeam că pot trăi fără prieteni ... da chiar eram convinsă. Sătulă de prieteni doar de faţadă am crezut că nu o să mai găsesc prietenii adevărate şi am renunţat să caut. Mi-am zis că pot trăi doar cu familia mea care mă cunoaşte cel mai bine şi nu am nevoie de străini care să mă sfătuiască... A fost o părere greşită. Dacă cineva mi-ar fi zis asta atunci, nu l-aş fi crezut poate, dar acum din propria mea experienţă îmi dau seama că nu este aşa. Observ diferenţa dintre "înainte" şi "acum". J

Treptat, mai ales acum la liceu, am descoperit prieteni adevăraţi, oameni cu un puternic caracter, dispuşi să te asculte şi să încerce să facă ceva pentru tine. Prieteni nu doar pentru o seară sau pentru o ieşire în oraş sau pentru momentele din culmea fericirii ci care sunt acolo şi la dezamăgiri, eşecuri, ruşini etc. Sunt oameni de la care am învăţat multe şi m-am schimbat; datorită unora, văd viaţa mai frumoasă, cu mai mult sens .. ce ar mai trebui să învăt ar fi optimismul J. Sunt convinsă că mai am de învăţat şi altele, şi ei la rândul lor de la mine; dar timp mai este important e ca pasul e facut.

Pentru a exemplifica nevoia de prieteni, pe care cu siguranţă fiecare dintre noi o are, voi alege un moment recent din viaţa mea unde prietenii m-au salvat J..... Am avut un examen de curând..un examen important pentru mine pentru care m-am pregătit cu mai mult timp înainte, a fost un examen opţional referitor la ceva ce îmi place foarte mult şi de care depinde viitorul meu profesional. Această examinare a avut loc chiar de ziua mea..şi poate şi din acest motiv aşteptam mult, poate prea mult.

Examenul a trecut binişor dar nu cum mi-aş fi dorit eu...adică putem spune că nu am atins nivelul la care mă aşteptam... A fost o mare dezamăgire, un eşec. Fiind ziua mea mă sună familia să-mi ureze "la mulţi ani" şi implicit să mă întrebe de rezultat. Nu m-am simţit bine cu răspunsul pe care trebuia să-l dau şi simţeam că am dezamăgit lumea care aştepta mai mult de la mine (deoarece cu un an înainte la acelaşi examen am avut un rezultat mai bun)

Am fost foarte descurajată,...dar, şi aici voiam să ajung, ..prietenii m-au "resuscitat" J ... Prezenţa lor şi sfaturile lor m-au ridicat de jos..şi mi-am recăpătat forţele. Însă am avut ziua următoare probleme în familie şi atunci chiar am renunţat la tot ... şi mi-am zis "e prea mult..."... însă nu era prea mult ... deşi ziua următoare am plâns şi eram supărată şi cu moralul jos am reuşit să-mi revin ... tot datorită prietenilor mei care au fost alături de mine cu vorbele, gesturile şi zâmbetele lor.

Cu siguranţă nu aş fi scris această povestioară dacă nu ar fi fost ei, pentru că m-ar fi durut încă şi nu aş fi putut scrie cu atâta seninătate. Dar pot deorece am trecut peste acest episod nefericit şi voi trece şi peste alte cu ajutorul lor....cei ce ne încălzesc existenţa...PRIETENII.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu