Distracţie... bucurie... pe amândouă e percepem ca lucruri pozitive, lucruri bune şi plăcute nouă, pe care le căutăm. La o primă privire, relativ superficială, am spune că nu sunt mari diferenţe între cele două, dar în momentul în care începem să le studiem observăm cum constrastul creşte între ele.
Distractia e o activitate de moment, o acţiune de detensionare împreună sau cu ajutorul altora. Ne aduce zâmbetul pe buze însă în momentul în care membrii grupului hotărăsc să pornească înspre casă, starea euforică începe să pălească.
Bucuria însă, o consider a fi ceva mult mai profund, un dar al dragostei lui Dumnezeu. Bucuria e treapta superioară a veseliei şi mulţumirii. E o stare interioară de durată, care în permanenţă e alimentată chiar de cele mai mici şi aparent neînsemnate lucruri. Nu ai nevoie de companie să te bucuri şi nu ai nevoie de lucruri spectaculoase ca să te bucuri. Te bucuri de soarele care te bate frumos pe umăr, te bucuri de răcoarea laptelui rece de dimineaţă peste cereale, te bucuri de floarea care ţi-a crescut lângă scară, în locul în care nu prea părea să crească vreodată ceva aşa frumos şi colorat - iar toate acestea sunt capabile să te facă bucuros din cauza Tatălui tău bun care presară binecuvântări în cele mai ascunse colţuri, special pregătite ca să te încânte. Cred că dacă îl iubeşti pe Dumnezeu ai o groază de prilejuri de bucurie, deoarece toate lucrurile care vin în direcţia ta ştii sigur că sunt ţinute sub control de mâna Sa şi sunt permise sub completa călăuzire a înţelepciunii sale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu