Dragostea...

"Dragostea este îndelung răbdătoare,

este plină de bunătate:

dragostea nu pizmuieşte;

dragostea nu se laudă nu se umflă de mândrie".

1 Corinteni 13:4

Dragostea este ceva neoprit de graniţe. Sunt oameni care nu s-au vazut niciodată la faţă dar se iubesc şi se preţuiesc. Un câmp de iradiere care se propagă pe ambele sensuri, care se simte şi se manifestă concret.
Dragostea este un sentiment minunat care implică stimă şi încredere reciprocă, bucurie că nu faci degeaba umbră pământului. În oceanul de indiferenţă care ne înconjoară şi care îngheaţă aproape toate zonele sufleteşti, cei care trăiesc sentimentul dragostei de aproapele, fraţi, părinţi, prieteni, sau mai larg "omul de lânga tine", nu se lasă robiţi trufiei si egoismului, ci pot şi vor să ştie unii de altii, vor să se-audă, să se înţeleagă, să slujească idealuri comune, să faca bine, să sară în ajutor. Dragostea înseamnă interacţiune însoţită de bucurie şi stare de bine, o stare naturală, fără "ingrediente" artificiale. Într-o lume care devine un spaţiu tot mai imprevizibil se simte acut nevoia unor repere sigure, care să dea stabilitate şi direcţie existenţei noastre. Dragostea devine o necesitate fundamentală, un punct de sprijin al sufletului. Dragostea este mai necesară ca oricând. Atâţia oameni trăiesc în vieţi paralele, chiar dacă alcătuiesc o familie, sau o comunitate. Puntea care îi poate uni şi apoi transforma este dragostea adevărată, fără prefăcătorie, dragostea care-i aduce la unitate făcându-i o inima în mai multe trupuri.