Iartă!

"Iartă-mă" , "Scuză-mă" sunt cuvinte care le folosim atât de des şi cred că în majoritatea cazurilor sunt esenţa unor inimi care într-adevăr vor să fie absolvite de vină, vor să repare greşeli, vor ca ceea ce au cauzat şi au rănit să fie şters cu desăvârşire şi niciodată readus la actualitate. Da, când suntem în această postură de oameni supuşi greşelilor căutăm iertarea cu tot dinadinsul, însă când noi suntem cei răniţi aşa de greu suntem dispuşi să iertăm, să iertăm în adevăratul sens al cuvântului.

Fiind creştini, de mici auzim într-una că trebuie să iertăm celor ce ne greşesc pentru că şi Dumnezeu ne iartă fiecare greşeala atunci când îl rugăm sincer. Aşadar, atunci când cei din jur, oameni fiind, eşuează în a-şi duce la îndeplinire promisiunile sau fac ceva ce ne deranjează sau ne răneşte obişnuim să spunem, maşinal, te iert. Uneori chiar şi noi credem ce spunem, asta până în momentul în care ni se iveşte oportunitatea să le răspundem cu aceeaşi monedă sau până avem ocazia să povestim mai departe ce ne-au făcut şi să-i facem cu ou şi oţet în faţa celorlalţi oameni. Dar noi i-am iertat de fapt, doar că… nu am uitat. Mă întreb dacă suntem multumiţi cu acest soi de iertare, din partea oamenilor şi mai ales din partea lui Dumnezeu. Uităm că atunci când rostim rugăciunea Tatăl nostru îi cerem să ne ierte în aceeaşi manieră în care şi noi iertăm greşiţilor noştri. Oarecum ne tăiem singuri craca de sub picioare.

Consider că iertarea altora ar trebui de acum înainte să ne preocupe la fel de mult ca propria noastră iertare. Când ne rugăm zilnic ca Dumnezeu să ne ierte ar trebui să ne rugăm cu aceeaşi intensitate ca El să ne dea putere să iertăm cu tot sufletul şi cu toată mintea, deoarece toţi suntem oameni şi toţi suntem supuşi greşelilor, iar iertarea e un mod sigur de a exersa dragostea. La fel ca şi în dragoste, atunci când sentimentele ne dictează să facem fix invers decât ar trebui noi trebuie să luăm o hotărâre, hotărârea de a ierta şi să o ducem până la capăt...până la urmă Dumnezeu ne va da şi sentimentele potrivite şi o inimă întreagă, iar pacea care vine după acest proces este nepreţuită.

Închei reafirmând că nu e uşor şi e un exerciţiu pe care poate trebuie să-l facem zilnic pentru a reuşi, dar Dumnezeu apreciază atitudinea inimii şi tot El e cel care dă putere. Şi poate ar fi bine să-i spunem şi celui care ne-a greşit că l-am iertat din inimă, niciodată nu putem şti cât de mult îl apasă această povară.

Iartă-ne Tată că nu ştim să iertăm, dar mulţumim că Tu rămâi Bun.