miercuri, 12 noiembrie 2008

Trupul Lui

Dragostea irezistibilă a lui Dumnezeu ne-a atins şi jertfa lui Isus ne-a strâns împreună, iar pentru că El trăieşte formăm şi noi un trup, trupul Lui. Asta ne obligă să fim vii!

De multe ori tindem să luăm apartenenţa noastră la trup de-a gata, tindem să ne găsim un loc comod în aşa fel încât să ne fie satisfăcute toate nevoile spiritului, mereu gata să primim, niciodată suficient de pregătiţi să dăruim. Cred că aproape toţi trecem prin asta, şi cred că din respect pentru Dumnezeu, din dragoste şi din dorinţa de a-I mulţumi, din iubire unii pentru alţii şi pentru cei necuprinşi încă în trup, ar trebui să luăm atitudine şi plini de curaj şi încredere să cerem ajutor ca să înaintăm.

Consider că un prim pas ar fi să ne reîndrăgostim de Dumnezeu şi cred că asta e cel mai frumos lucru, pentru că El e aşa de frumos. Ca să facem asta e necesar să îl cunoaştem. Deşi e ceva ce auzim foarte des, cel mai bine îl putem cunoaşte din Biblie, apoi din natura şi nu în cele din urma din vieţile noastre. Odată ce Îl iubim pe El la modul suprem va fi imposibil să nu ne pese de ce se întâmplă în Biserică.

Un al doilea pas ar fi organizarea, în modul cel mai practic; am participat într-o tabără şi am auzit de la unul din lideri câteva idei care mi s-au părut extrem de interesante şi aplicabile: împărţirea pe grupuri de câte 5-7 persoane, începaâd de la tineri până la fraţii noştri mai în vârstă. Acestea se vor orienta în 6 direcţii: închinare prin cântece, poezii, mărturii, rugăciune împreună, participare ca şi grup la activitatea Bisericii, ieşiri în natură sau la îngheţată... (ştim că şi Isus se plimba cu uncenicii Lui pentru a se cunoaşte mai bine şi pentru a se relaxa), studiu biblic şi nu în ultimul rând evanghelizare. Unul din scopurile noastre majore ca Biserică este să ieşim afară şi să dăruim tot ce am primit, am ţinut destul pentru noi, e timpul să strălucim în Baia MareJ. Avem putere direct de la Dumnezeu.

E evident că puterea stă în relaţii, în primul rând una puternică cu Dumnezeu şi unii cu alţii... consider că ar trebui să ne împrietenim cu toţii şi să lăsăm diferenţele la o parte, să lăsăm criticile neconstructive şi să privim la ceea ce ne uneşte şi ne îndreptăţeşte pe toţi: sângele lui Isus.

Mă gândesc că ne-am putea lua cu toţii un timp de gândire, în care să medităm dacă are vreun sens să rămânem în starea asta sau dacă trebuie să ne ridicăm şi să-L facem pe Dumnezeu să zâmbească, aducându-i toată gloria care o merită!

Închei cu un gând care ne poate încuraja: indiferent dacă o să falimentăm sau dacă o să reuşim, Dumnezeu tot ne iubeşte la fel de mult şi ceea ce facem nu schimbă cu nimic asta. Şi cred că tocmai de aici putem înţelege cât de mult merită să încercăm, pentru că El o să lupte alături de noi, iar El a învins deja!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu