Niciodată singuri

Niciunul din noi nu cred că înţelege exact de ce avem valoare în ochii lui Dumnezeu. În ochii unei făpturi perfecte, infailibile, pline de dragoste, plină de rabdare, desăvârşită.

De ce ar alege o astfel de fiinţă să ne creeze pe noi? Suntem aşa mici şi neajutoraţi, nedemni de atenţia perfecţiunii însăşi. Iar cu toate acestea găsim pe undeva prin adâncurile noastre tupeul să ne răzvrătim şi să cutezăm să nu respectăm întru totul planul iniţial şi perfect care El l-a avut pentru noi întâi.

Cu toate că nu înţeleg de ce El a ales să vadă valoare în noi şi să investească dragoste în noi, sunt mulţumitoare pentru toată dragostea care o văd pusă în toate lucrurile create de El pentru noi. Ne e atât de uşor să ne bucurăm de binecuvântare, când ne-a fost pusă în palme în schimbul recunoştinţeiJ

Nu putem să luăm asta ca un lucru uşor, pentru că ştim foarte bine că nimic altceva de valoare nu poate fi obţinut fără un sacrificiu substanţial... El sacrifică zăpada, ca noi să ne bucurăm de cele mai verzi frunze, de cele mai colorate flori, de cele mai pline primăveri. Le sacrifică pe acestea, să ne dea cel mai auriu grâu şi cele mai calde veri în care să ţesem amintiri dragi, cele mai dulci fructe, cele mai răcoroase ploi şi cel mai curat aer.

Dumnezeu Însuşi a experimentat sacrificiul suprem, trimiţându-Şi Fiul să păşească pe pământul pe care noi păşim, să bea apa care noi o bem, să sufere ce noi nici pe departe nu înţelegem. Fiul Său, parte din El, ne-a fost oferit nouă ca să înţelegem că suntem iubiţi, să înţelegem fericirea şi să ştim că niciodată nu suntem singuri.

Chiar şi când ne e frică, nu pleacă de lângă noi, stând în furtună până când ne simţim în siguranţă. Chiar şi atunci veghează asupra noastră ca nimic să nu ne tulbure atunci când ar trebui să fim liniştiţi, sau să ne ţină treji când ar trebui să ne odihnim.

Dacă ne gândim bine, reuşim să înţelegem de ce suntem aşa valoroşi pentru Dumnezeu: pentru că a plătit mult pentru noi. A plătit tot, ca printre altele noi să realizăm în ce direcţie greşită mergem şi să ne facem ordine în gânduri, în priorităţi. Să învăţăm al cui cuvânt să-l ascultăm şi cui să mulţumim pentru toate minunile care le vedem obţinute prin sacrifiu. Ca noi să ştim că cea mai imposibilă situaţie poate fi remediată cu puţin ajutor din partea Lui, să stim că moartea nu e sfârşitul ci doar începutul lucrurilor cele mai frumoase, dacă suntem total pentru El. A plătit ca noi să înţelegem dragostea, cât de puternică e ea şi ce sacrificii imense se fac din pricina ei, sub aripa ei.

Ca noi să ştim sigur pe cine să iubim şi cine ne iubeste cel mai mult, ca noi să stim că nu suntem niciodată singuri