Prietenul perfect

În societatea actuală, din păcate, ‘prietenie’ înseamnă interes personal. Spre exemplu eşti prieten cu X pentru că îţi dă tema la mate, eşti prieten cu Y pentru că e popular s.a.m.d. Nu am să dezvolt acest subiect pentru că îl cunoaştem cu toţii. Am să vorbesc despre prientenie adevărată. Cu toţii ne dorim să avem pe cineva cu care să ne împărtaşim tot, care să ne înţeleagă perfect, să ne asculte, să ne ajute, să fie mereu alături de noi, să fie înţelegător, să ne mustre şi să ne ierte atunci când greşim. Ne uităm la lista de prieteni pe care o avem şi ne dăm seama că nici unul nu e perfect. Nici nu le putem cere să fie aşa, deoarece nici noi nu suntem. Deşi sunt unii care ne sunt foarte apropiaţi, pe care îi iubim mult şi care îndeplinesc multe din calităţile menţionate, în sufletul nostru vrem ceva mai mult, vrem prietenul perfect. Unii renunţă să îl mai caute sau se resemnează cu ideea că nu există prietenul perfect. Aşa am crezut şi eu, acum câteva săptămâni, că nu există, dar El a venit la mine. Numele său îl ştim cu toţii, Dumnezeu. El a fost mereu alături de mine, dar eu nu L-am văzut. El m-a ajutat mereu, dar eu nu I-am mulţumit, El m-a iertat mereu, dar eu continuam să greşesc, El m-a iubit mereu, dar eu L-am tratat cu indiferenţă. Abia dupa ce m-a scos din întuneric am putut să văd aceste lucruri minunate pe care El le-a făcut pentru mine. El este mult mai presus decât un prieten perfect. El este şi prietenul tău.