Două mii opt… cine ar fi crezut că vine şi el? Cine crede că o să fie diferit? Două mii opt urmează după două mii şapte. Semnifică cel puţin progres şi consecutivitate... sau poate o uriaşă încăpăţânare a timpului de a merge mai departe cu o ignoranţă fără limite, şi insensibil la ceea ce se petrece în lume.
Două mii opt, două mii opt, două mii opt două miiopt, douămii opt…
Să vedem... am început anul singur... îţi mulţumesc Doamne că atunci când am avut nevoie de linişte şi singurătate, Tu mi le-ai dat… îţi multumesc că atunci când nu ştiam care îmi sunt prietenii, mi i-ai luat pe toţi şi i-ai lăsat doar pe cei pe care ai ştiut că şi când am să îi dezamăgesc vor rămâne lângă mine. Îţi multumesc pentru briza mării. Îţi mulţumesc pentru imensitatea de păcate ce mi le-ai iertat... eşti mult prea bun... îţi mulţumesc că mi-ai dat ocazia să investesc în oameni şi îţi multumesc că m-ai învăţat cum să reacţionez atunci când pierd investiţia. Îţi mulţumesc că am putut să iubesc... îţi mulţumesc că m-ai învăţat să sufăr şi să învăţ din tristeţe, să profit de ea şi să scot chiar şi din ceea ce părea disperare lucrurile bune... îţi mulţumesc pentru cei pe care i-am întâlnit, şi care au ajuns să îmi fie apropiaţi.
Regret doar că nu am ajuns să fiu mai mult ca Tine, că nu pot să fiu bun tot timpul, că nu pot să iubesc pe toată lumea... că am zâmbit prea puţin, că nu ţi-am mulţumit destul... şi poate prin aceste rânduri încerc să recuperez aceasta.
În ultimile zile din două mii şapte îmi doresc doar să îmi mai spui o singură dată că mă iubeşti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu