sâmbătă, 8 noiembrie 2008

Prieteni Adevăraţi

Era demult într-o ţară îndepărtată un rege puternic. Era aşa de puternic şi înalt, încât ceilalţi bărbaţi din ţara în care domnea nu îi ajungeau decât până la umăr. Şi regele avea un fiu la care ţinea mult, fiul său cel mai mare, şi care ar fi trebuit să îi urmeze pe tron.

Însă regele acesta puternic nu a ascultat de Dumnezeu şi Dumnezeu a hotărât să pună pe altcineva rege în locul lui. Atunci regele s-a mâhnit, a intrat într-un fel de depresie, şi nu se mai simtea bine. El l-a trimis pe fiul său să îi aduca pe cineva care să cânte la harfă, şi să îl mai linistescă. Fiul său a adus pe un băiat care păştea oile tatălui său. Şi când băiatul cânta, regele se linistea.

Băiatul a făcut multe fapte de vitejie în luptele cu duşmanii poporului său, printre care şi acea că a omorât un gigant care batjocorea pe Dumnezeu şi pe poporul Său. Ca să îl aibă tot timpul aproape regele a hotătrât ca băiatul să rămână să locuiască cu el la palat. Fiul cel mare al regelui a devenit prieten bun cu băiatul „şi-l iubea ca pe sufletul lui.”

A mai trecut ceva vreme şi regele a înţeles că băiatul acesta, care venea de la oile tatălui său, avea să fie noul rege, aşa că dorea să îl omoare ca să nu îşi piardă tornul. Şi fiul împăratului ştia că băiatul va fi noul rege, însă faptul că îşi pierdea tronul nu l-a făcut să ţină mai puţin la prietenul său. Acesta în fond îi fura tronul, dreptul său de moştenitor, însă fiul împăratului nu s-a supărat, ci s-a bucurat pentru prietenul său, iar când regele îl urmărea ca să îl omoare el l-a ajutat să scape, şi amândoi au plâns mult când băiatul a trebuit să plece de la palat din cauza regelui.

(Pe rege îl chema Saul, pe fiu Ionatan şi pe băiat David. Pentru povestea mai detaliată despre prietenia adevărată puteţi citi 1 Samuel.)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu