Distracţie şi/sau Bucurie !?

Ce înseamnă cu adevărat aceste două cuvinte şi oare au o legătură între ele sau doar noi avem impresia că au?

Dacă am merge pe stradă făcând un sondaj, întrebând oamenii, ce cred ei ce înseamnă cuvântul „distracţie”, majoritatea ar răspunde: ”să petreci timpul cu prietenii, şi să fie muzică, şi băutură”. Iar dacă i-ai întreba despre cuvântul „bucurie” ar răspunde: „că este o stare a omului, ce este declanşată în timpul distracţiei”.

Dar oare cu adevărat, doar atât înseamnă aceste cuvinte?... sinceră să fiu eu cred ca e mai mult. Cred ca procesul este invers, eşti bucuros, iar în urma acestei bucurii vine distracţia, şi aici nu mă refer la distracţie cu băuturi alcoolice.

„Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! Iarăşi zic: Bucuraţi-vă!” (Filipeni 4:4)

În Biblie acel stil de distracţie, care este cunoscut de marea majoritate a tinerilor din zilele noastre este notat prin cuvintele: „desfrânare”, „pornirea inimi lor”, „a trăi după pofta inimi”, etc. Cum putem observa, Biblia face legătură strânsă între faptele noastre şi inima noastră.

„Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieţii” (Proverbe 4:23)

Tot aşa putem vedea şi la regele David, când a adus Chivotul Legământului. Prezenţa Domnului i-a umplut fiinţa, şi a izbucnit din el o bucurie şi veselie. O veselie ce i-a plăcut Domnului, căci putem vedea că Dumnezeu a pedepsit aceea persoana care l-a judecat şi condamnat pe David pentru dansul pe care la facut pentru Domnul. 2 Samuel 6:12-23

Dumnezeu aşteaptă de la noi, să ne bucurăm, şi să ne veselim în El. Nu în felul lumii, ci să renunţam la eul nostru şi să Îl înălţăm pe Dumnezeu prin laudele noastre, la fel ca regele David în Psalmul 100.