Dragostea în ziua telenovelelor

"Prin aceasta vor cunoaşte toţi că Sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru altii." Ioan 13:35

Ce să scriu despre dragoste? Parcă aşa de putin am putea zice despre dragoste, sau ce zicem parcă ar fii numai nişte sabloane.

Aş putea să scriu o poveste de dragoste între tată şi fiu, care se regăsesc după mulţi ani. Dar de ce a plecat fiul la început? S-au certat poate, sau a plecat de bună voie ca şi fiul din parabolă? Sau poate tatăl a spus ceva ce a regretat după, dar fiul deja plecase, sau fiul s-a revoltat.

Să scriu despre o poveste de dragoste dintre doi prieteni? Unul din ei moare, iar celălalt renunţă la viaţă lui obişnuită ca să îi îndeplinească ultima dorinţă. Sau să scriu despre dragostea dintre o fata şi un băiat? Asta ar fi greu. Ar putea deveni usor prea romantică si prea siropoasă.

Cred că stiu prea puţine ca să scriu o poveste de dragoste. Dragostea nu se povesteşte. Dragostea se simte şi se dăruieşte. Vine mai usor să povesteşti despre dragoste dar e mai greu să te implici cu adevărat şi să simţi cu cei din jur.

Omenirea este ca şi fiul din parabolă, a plecat de la Tatăl. Si-a cerut partea de avere, libera voinţă, şi a plecat să işi găsească singur fericirea. Iar când se întoarce îşi dă seama că Tatăl l-a iubit mereu şi l-a aşteptat. Însă să nu îl uităm pe fratele mai mare care deşi a stat lângă Tatal său mereu nu a ştiut să se bucure de dragostea Lui, si nu s-a bucurat de întoarcerea fratelui său.