joi, 6 noiembrie 2008

Omul - capodopera a Celui PreaInaltat

Se stie ca omul, ca si capodopera a Celui PreaInaltat, are puterea de a gandi, de a simti si de a alege.

Pentru Dumnezeu, timpul nu are masura, insa noua nu ne este chiar indiferent. In consecinta, omul a realizat un sistem de "tinere in evidenta" a trecerii timpului.

Iata ca acum ne aflam la cumpana dintre ani, si tot ceea ce am realizat se poate masura in cuvinte.

De cate ori ai zambit in anul acesta? Te-ai gandit vreodata la pretul unui suras? Un simplu gest ca si acesta poate costa mult, mult prea mult, chiar vieti si durere. Prin cate suferinte a fost nevoie sa treci pentru a stii sa te bucuri de minunile unei singure zile?

Daca Dumnezeu ne-ar fi purtat pe "perne de puf" tot anul, crezi ca ai mai aprecia lumina unei dimineti sau luna intr-o seara de iarna? Sau sarutul de noapte buna si sunetul unui "Buna Dimineata" cateodata venit prea devreme?

Intradevar, El ne ocroteste, dar mai presus de toate ne iubeste. Din pricina dragostei Lui ni s-a ingaduit sa invatam ce e tristetea.

Un tumult de lucruri ce le-am lasat deoparte, pentru ca erau prea "obisnuite" pentru mine, le-am simtit lipsa dupa ce nu au mai fost; prieteni pe care nu i-am apreciat destul, familia si caldura ei, precum si altele.

Zambind, si impreuna cu El, vreau sa trec mai departe. Nu mai vreau sa sar peste lucruri, si nici peste cele "gratuite". Mai ales peste acelea, pentru ca ele au fost de fapt cele mai scumpe, pe cineva le-a costat mult.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu