sâmbătă, 8 noiembrie 2008

Ce este un prieten? Cum îl poţi avea? Cum îl poţi păstra? De ce avem nevoie de prieteni?

“Prietenul adevărat la nevoie se cunoaşte”. Un prieten adevărat este cel care, în caz de nevoie, te ajută, este cel care rămâne lângă tine când toţi te părăsesc. Cei mai buni prieteni trebuie să fie părinţii, fraţii, rudele apropiate. Dar, de cele mai multe ori, nu este aşa! De ce? Unii tineri nu-şi doresc compania celor mai în vârstă decât ei, nu-şi caută prieteni printre cei văzuţi bine în societate. Mai târziu vor culege ce au semănat!

“Spune-mi cu cine te însoţeşti, ca să-ţi spun cine eşti!” Dur, dar adevărat! Este bine ca adolescenţii să ceară ajutorul părinţilor pentru alegerea prietenilor. Unii spun: “M-am săturat de cicăleala de acasă, permanent cineva să-mi reproşeze că nu mă îmbrac cuviincios, că nu sunt punctual, că dau din ce în ce mai rar pe la şcoală etc. Ce tot vor ceilalţi de la mine? Atâta “contabilitate”, atâta control! De parcă nu pot să mă descurc şi singur. Prietenii mei sunt aceia cere asculta aceeaşi muzică, se îmbracă la fel ca mine. Asta-i tot!”

Fundamentul acestei stabilităţi şi statornicii pe care le căutăm în prietenie e buna credinţă; căci tot ce e nesincer e instabil. În plus, se cuvine să alegem un prieten deschis, apropiat, de un deplin acord cu noi, adică având aceleaşi înclinaţii ca şi noi.

Toate acestea contribuie la fidelitate; într-adevăr, o fire schimbătoare şi complicată nu poate fi credincioasă şi nici acela care nu are aceleaşi înclinaţii ca şi noi şi nu ni se potriveşte ca fire şi nu poate fi sigur sau statornic. Trebuie să mai adăugăm la aceasta că unui prieten nu trebuie să-i placă să-şi învinuiască amicul sau să dea crezare învinuirilor ce i se aduc de alţii; toate acestea au importanţă pentru statornicie, subiect pe care îl voi dezvolta în continuare. Astfel se adevereşte ceea ce am spus la început, adică nu poate exista prietenie decât între cei buni. Într-adevăr, este o însuşire a omului bun, pe care îl putem numi şi înţelept, să observe aceste două reguli de prietenie:

  • Mai întâi să nu existe în ea nici o urmă de minciună;
  • În al doilea rând, nu numai să respingă acuzaţiile nedrepte aduse de cineva, dar nici el însuşi să nu fie suspicios

Prietenia se strecoară, nu ştim cum, în viaţa tuturor şi nu îngăduie nimănui să se lipsească de ea.

Maxime despre prietenie

Ø Dacă ai succese mai mari decât prietenul tău, nu te considera superior, mai degrabă încurajează-l, iar dacă are realizări mai mari ca tine nu-l invidia ci bucură-te împreună cu el.

Ø Adevăratul prieten e acela care nu trece nimic cu vederea dar îţi iartă totul.

Ø Depărtarea nu poate distruge niciodată o prietenie adevărată.

Ø O comoară nu este întotdeauna un prieten, dar un prieten adevărat e cea mai preţioasă comoară.

Ø Nu vinde ieftin prietenia veche, căci vei plăti scump pentru cea nouă.

Ø Prietenul sigur îl cunoşti din împrejurări nesigure.

Ø Singurul lucru pentru care merită să lupţi este prietenia adevărată.

În viaţă, dacă ai de ales între suflet şi frumuseţe, alege sufletul, căci el întrece orice frumuseţe.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu