Să ierţi e un lucru mare

Multe persoane ne greşesc considerabil în lumea aceasta, dar trebuie să ne gândim, noi cum le greşim şi cât de des, căci nu există om fără greşeală. Deşi lumea aceasta este mai puţin perfectă din cauza greşelilor pe care le facem, căci până la urmă şi greşelile sunt un păcat, am putea să o facem aproape perfectă iertând căci odată cu iertarea vine şi gândul bun şi facerea de bine. Multora dintre noi ni se pare prea greu să iertăm, datorită faptului că ni s-a greşit de atâtea ori şi avem un gând în genul “de ce să iert? numai o să-mi greşească iarăşi. De ce să-mi pun încrederea în acea persoană, căci numai o să mă dezamăgească iarăşi?“. Dacă am fi credincioşi adevăraţi, ne-ar fi aşa de uşor să iertăm numai gândindu-ne de câte ori ne iartă bunul Dumnezeu, şi de câte ori îşi întoarce privirea când greşim cu ceva împotriva Lui, pentru că El e bun şi nu oboseşte iertând.

De acea de bunătate avem nevoie şi noi. În fiecare din noi există un anumit grad de bunătate şi gând bun, tot ce trebuie să facem este să ştim să fructificăm şi să creştem în bunătate. Să-ţi iubeşti aproapele este uneori o poruncă aşa grea şi de multe ori nu-i dăm un interes aparte, ne trezim doar cu un sentiment de ură şi dispreţ faţă de multe persoane. Trebuie doar să ne gândim că, atunci când o persoană ne greşeşte trecem printr-o încercare, căci este o mare încercare să priveşti pe cineva în ochi când îţi greşeşte, şi să simţi dragoste. Mulţi dintre noi avem haruri diferite de la Domnul, dar eu cred că a ierta este un har pe care toţi îl avem, căci a greşi e omeneşte, dar a ierta e Dumnezeieşte!