vineri, 7 noiembrie 2008

Simplu totodată.


Uneori pare greu să vorbim despre asta,despre iubire autentică... cred că din teamă. Din teama că exista o lipsă de concordanţă între ceea ce spunem şi ceea ce trăim de fapt, din teama că nu ştim să iubim. Poate pentru ca filosofăm prea mult şi trăim prea puţin. Exemplele cotidiene îmi spun că nu e chiar atât de greu, necesită efort ce-i drept, dar e frumos. Cum să nu fie frumos când e ceva ce a creat însăşi Dragostea, El?

O mână întinsă pentru un om căzut, căzut în disperare, în datorii, în negare. O noapte albă doar pentru a sta alături de copilul febril, dorindu-ţi ca Dumnezeu să ia durerea lui şi să o toarne asupra ta. O bunica ce îndură cu drag indiferenţa nepoţilor, prea ocupaţi cu zbuciumul adolescenţei. Rugăciunea fierbinte, în ascuns, pentru salvarea persoanelor dragi sau pentru reîntoarcerea în braţele Lui a celor ce au fugit înapoi în noroi. Un telefon care să nu aibă alt scop decât acela de a afla ce face şi cum se simte persoana respectivă, făcut totuşi nu din datorie ci din dorinţa ca celălalt să se simtă apreciat şi important. Un compliment sincer. O vorbă nespusă atunci când cineva suferă doar pentru a demonstra că ai avut dreptate sau o critică la momentul nepotrivit şi spusă cu o atitudine greşită ce mai mult darâmă şi adânceşte răni decât să vindece sau să îndrepte. O bucurie care originar nu a fost a ta, dar te-ai facut părtaş de dragul prietenului tău, pentru ca astfel el să se bucure şi mai adânc. Renunţarea la încăpaţânarea ta de dragul celor din jur, renunţarea la planuri de dragul Tatălui. Iar apogeul: dezbrăcarea lui Isus de slava cerească pentru a se îmbrăca în trup de lut, moartea Lui, învierea Lui, promisiunile Lui...natura Lui.

Mi-e atât de clar: fără să-l cunoastem pe Dumnezeu nu putem iubi autentic. Dar odata ce suntem găsiti, numele Lui aduce viaţă şi căldură şi ceea ce cândva părea utopic, datorită unei lumi insensibile şi reci, azi pare mai simplu: concretizarea iubirii autentice.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu