Despre iertare

“Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul prin bine”

(Romani 12:21)

Domnul Isus este aşa de bun. Eu de multe ori mă supăr pentru lucruri mici. Care trebuie să fie răspunsul nostru la rău? Bunătatea! Cel mai bun motiv de indignare, de a ne supăra şi a nu ierta este o dovadă a înţelepciunii lui satan. În Epistola către Corinteni este scris: „Chiar faptul că aveţi judecăţi între voi este un cusur pe care-l aveţi. Pentruce nu suferiţi mai bine să fiţi nedreptăţiţi? De ce nu răbdaţi mai bine paguba? ”(1Corinteni 6:7).

Şi eu de multe ori am eşuat aici, însă Domnul Isus e aşa de bun. Când a fost răstignit El s-a rugat „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!”. El nici măcar nu se supărase pe cei care Îl răstigneau, dar s-a gândit nu cumva Tatăl Ceresc să rămână supărat pe ei. Niciunde în Biblie nu găsim un verset în care Petru să îşi ceară iertare de la Domnul Isus pentru că se lepădase de El. Oare nu i-a părut rău lui Petru pentru ce făcuse? Scrie că el a plâns cu amar, însă când L-a întâlnit pe Isus, Petru a văzut bunătate şi iertare în ochii Lui. Domnul Isus îl iertase deja. Când El nu a fost primit într-un sat al Samaritenilor ucenici erau gata să pogoare foc din cer peste locul acela „Isus S-a întors spre ei, i-a certat, şi le-a zis :’Nu ştiţi de ce duh sunteţi însufleţiţi! Căci Fiul omului a venit nu ca să piardă sufletele oamenilor, ci să le mântuiască.’ Şi au plecat într-alt sat.”(Luca 9:55-56). Ei nu L-au primit din cauza certurilor politice dintre Samariteni şi Iudei, dar Domnul Isus nu S-a supărat. În multe locuri Domnul Isus afirmă : „Eu nu am venit să judec lumea, ci să o mântuiesc!”. Biblia e plină de dovezi ale bunătăţii, iertării, dragostei Lui.

Când Domnul Isus e aşa bun, cum să nu vrei să vii la El!