luni, 10 noiembrie 2008

Distracţie vs. Bucurie

În ceea ce priveşte bucuria o putem împărţi în mai multe categorii.

Bucuria comunicării, pe care o trăim în momentele în care putem discuta cu apropiaţii, cu fraţii noştrii, când ne încurajăm unul pe celalat ("vă scriem aceste lucruri pentru ca bucuria voastră să fie deplină" 1 Ioan 1).

O altă bucurie menţionată în Scripturi este cea pe care o simţim în momentele în care rugăciunile noastre sunt ascultate. (“Până acum n-aţi cerut nimic în Numele Meu: cereţi şi veţi căpăta, pentru ca bucuria voastră să fie deplină” Ioan 16:24).

Ca adevăraţi creştini trebuie să ştim să ne bucurăm de fericirea şi binecuvântarea altuia (“Vecinii şi rudele ei au auzit că Domnul a arătat mare îndurare faţă de ea şi se bucurau împreună cu ea” Luca 1:58).

Acestea ar fi unele din exemplele pozitive de bucurie, dar în Biblie vedem şi exemple negative, cum ar fi exemplul filistenilor care se bucurau de necazul lui Samson. Acest tip de bucurie trebuie exclus din viaţa noastră, întrucât nu suntem îndreptăţiţi să ne bucurăm când un semen de-al nostru se află în necaz, mai mult decât atât, trebuie să-l ajutăm.

Pe de cealaltă parte, distracţia este mai mult o trăire sufletească exteriorizată. Eu nu cred că “distracţia” în sine este un păcat, ci felul cum o exteriorizăm. Multe persoane aleg să-şi exteriorizeze această trăire prin dansuri. Dansul este un păcat, deoarece este o poftă a firii; pofta firii este condamnată de Scriptură.

Totuşi bucuria poate fi simţită şi în necazuri, pentru că în Biblie este scris: “Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări” (Iacov 1:2); în schimb nu cred că o persoană s-ar putea distra într-un necaz, iar dacă ar reuşi să facă acest lucru lumea ar considera-o nebună.

În concluzie eu cred că bucuria este mult mai de folos unui creştin, deoarece distracţia poate aduce după sine anuminte pofte şi păcate.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu