Iertarea

Aş dori să încerc să fiu cât mai concret şi aş începe cu citându-l pe Nicolae Iorga: „Greşelile nu se iartă, ci se repară”.

Cu prima idee din citat, adică: „Greşeliile nu se iartă”, nu sunt de acord. Deoarece, a nu ierta, înseamnă a nu avea sentimente, consideraţie într-un fel sau altul. O persoană v-a spune: „uite omul acela nu ştie să ierte, nu are suflet, atunci eu de ce să-l iert pe el”. Atunci când ierţi şi eşti milos cu alţii şi cei din jur te vor ierta şi vor înţelege că ai suflet. Poate chiar ai iertat când ţi s-a facut un rău foarte mare. Iertând, persoana respectivă îşi va da seama şi va conştientiza în sinea ei că a greşit şi îşi v-a cere scuze.

În Biblie Isus ne spune să iertăm de „70 ori câte 7”. Şi nu fără un rost a zis Isus acest lucru, deoarece, de multe ori, greşim fără să ne dăm seama. Poate repezindu-ne să zicem ceva facem ca persoana respectivă să se simtă aiurea şi poate n-am avut intenţia să spunem lucrul acela. Iertând şi tu vei fi iertat şi înţeles de cei din jur. De multe ori oamenii care nu se iartă pur şi simplu nu se înţeleg. Tot timpul ajung să se atace unul pe altul şi nu ajung la nici un consens. Era să uit. E bine când ierţi să o faci pur şi simplu din suflet, să o faci pentru binele lui, nu să ierţi ca să te ierte cei din jur, totul fiind o „mască”, deoarece acest lucru este viclenie.

Pe mulţi îi tot ierţi şi iarăşi îi ierţi şi ei nu conştientizează nicicum că greşesc şi tot îţi fac acelaşi rău şi pe urmă profită de tine, ştiind că-i ierţi. Te iau de fraier, poate îti zic că eşti „bleg”. Dar asta nu înseamnă că trebuie să le răspunzi cu aceeaşi monedă, nu înseamnă că trebuie să devii şi tu ca ei şi să fii rău, ci doar să fii mai retras faţă de ei, cu persoanele acelea nu prea mai ai ce discuta, să nu mai pui foarte mult suflet, doar spunându-le poate cât greşesc, şi spunându-le nu din ură, ci ca să înteleagă că nu fac bine şi să se corecteze . Ce spun în acest aliniat are legătură cu ideea a doua din citatul lui Iorga, şi anume:”Greselile... se repară”. Atunci când suntem iertaţi şi greşim, trebuie să vedem lucrul acesta, să ne reparăm greşeala, să înţeleagă persoana aceea că nu ne-a iertat doar ca noi să greşim în acelaşi mod. În această scenă a iertării, cea mai mare satisfacţie este atunci când persoana care a fost iertată, conştientizează şi realizează că a greşit, şi îşi cere scuze pentru ce a făcut. Greşeala care ţi-a fost iertată, trebuie şi reparată. Dar asta nu înseamna că dacă nu reuseşte o persoană să îşi repare o greşeală, noi să nu mai iertăm; noi trebuie să-i iertăm pe toţi, dar cu înţelepciune, adică când tot greşeşte şi nu conştientizează de greşeală, tu să nu începi să-l urăşti, ci tot să-l ierţi în sinea ta, să încerci să-l înţelegi, dar câteodată fiind mai rezervat. Dumnezeu spune: „Du-te şi nu mai păcătui”. Când te gândeşti că Dumnezeu de atâtea ori ne-a iertat, şi ne iartă. Sunt persoane care în loc să preţuiască iertarea şi mila Lui Dumnezeu, ei profită numai de pe urma Lui Dumnezeu. Dar El ne cunoaşte inima şi stie tot ce gândim, ştie chiar şi când uneori ni se pare atât de greu să ierţi şi parcă este mai uşor să urăşti. Şi chiar este. Pentru a ierta îţi ia ceva timp, dar ca să urăşti este extrem de uşor. Diavolul încearcă să ne spună „fă numai ce e mai uşor, urăşte-l mai degrabă, n-are rost să-ţi baţi tu capul cu atâtea, şi aşa persoana aceea nu are nici un sentiment faţă de tine, răspunde-i cu aceeaşi monedă ca să fii tu mai puternic, nu vezi că-şi bate joc, nu te lăsa.... ”, şi când te gândeşti, că atâta timp cel rău a sucit minţiile oameniilor, atâţia oameni şi-au bătut atâta timp joc de ei, e tragic. Din ură au izbucnit multe războaie şi ura a devenit lăcomie, iar apoi pierderea autocontrolului. În schimb IERTAREA aduce pace, aduce dragoste, aduce în final bucurie. În concluzie iertarea ne dă pace, putere, şi iertându-ne unii pe alţii, ne aduce bucurie. Este uşor poate pentru mine, să scriu aceste lucruri, dar nu tot la fel de uşor să trăiesc iertarea. Domnul să ne ajute să trăim iertând şi să ne lumineze.