De multe ori păcatele chipului acestui veac sunt mascate de minciună. Foarte des ne minţim pe noi înşine că nu aparţinem chipului acestui veac ţinând cont şi fiind atenţi doar la păcatele “tradiţionale”, uitând de acele fapte şi gânduri ascunse care le avem adesea, uneori fără să ne dăm seama. Mult prea târziu observăm aceste păcate, dar Dumnezeu ne promite că niciodată nu este prea târziu să regretăm şi să ne pară rău de păcatele noastre. Pentru mulţi dintre noi simplul fapt de a recunoaşte aceste păcate, chiar dacă nu am împărtăşi nimănui, ni s-ar părea drept o insultă sau o reacţie de genul “…eu!? …Eu nu sunt aşa …! “
Primul pas spre a urma Calea Domnului, eu zic, că ar fii adevărul, şi anume faptul de a recunoaşte că fiecare dintre noi aparţinem chipului acestui veac într-o anumită măsură. Ne este greu să recunoaştem că uneori bârfim, gândim şi facem fapte care nu ajută la zidirea noastră ca buni creştini, chiar şi sentimentul de gelozie contribuind la această stare. În adâncul sufletului nostru fiecare dintre noi avem gânduri ascunse de care suntem conştienţi că Dumnezeu le cunoaşte. Adevărul este că acest chip al veacului este în continuă schimbare. Orice veac şi perioadă de timp a avut o “moda” şi un gen de păcate ascunse.
În acest caz, provocarea are loc în momentul în care am recunoscut că suntem vinovaţi de acele păcate ale veacului. Provocare constă în primul rând în dorinţa de a ne schimba, iar apoi lupta noastră cu chipul acestui veac. Trebuie să ne dorim cu toată inima să ieşim din acel tipar frecvent întâlnit şi să nu ne mai înşelăm pe noi înşine, astfel fiind lui Dumnezeu plăcuţi. Cu toţii mărturisim dragostea Lui, ar trebui să ne gândim ce înseamnă asta şi ce facem ca să-I demonstrăm că e aşa, şi dacă, totuşi suntem pregătiţi să ne oferim cu totul Lui Dumnezeu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu