“Simţiţi-vă ticăloşia; tânguiţi-vă şi plângeţi! Râsul vostru să se prefacă în tânguire, şi bucuria voastră în întristare: Smeriţi-vă înaintea Domnului, şi El vă va înălţa” (Iacov 4:9,10)
Cum!? Se poate ca în Biblie să scrie aşa ceva!? În aceiaşi carte în care suntem îndemnaţi : “Bucuraţi-vă într-una!” să ni se zică să ne prefacem bucuria în întristare? Aşa spune Iacov. Ne dăm seama de aici că uneori trebuie şi să renunţăm la bucurie. Uneori vrem să trăim în neprihănire şi sfinţenie nu pentru Isus ci mai mult pentru noi (adică ştiu că mie mi se mai întâmplă). Am vrea să fim smeriţi ca să fim cei mai buni, ca să ieşim noi în evidenţă. Când încercăm să trăim aşa nu o să reuşim ci vom eşua mereu. Ce nevoie ar avea Regele universului de câteva fapte bune. Mai mult decât are nevoie Isus de faptele noastre bune, avem noi nevoie de El. E mai bine să ne simţim ticăloşia, să ne întristăm şi să plângem, să stăm smeriţi lângă Isus şi atunci El ne va ajuta să fim bucuroşi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu